Sfarsitul Drumului

Saptamana trecuta, in timpul calatoriei noastre saptamanale la piata locala din oras, am fost socati sa vedem ca rosiile erau vandute pentru 1.50 lei pe kg.

1.50 LEI!

In mod evident, reactia majoritatii cumparatorilor la aceste preturi era sa spuna: „Uau, 1.50 LEI!” Si apoi sa cumpere cat mai mult.

Inimile noastre s-au sfaramat. Fermierii, familiile lor, animalele lor. Cum pot, in numele lui Dumnezeu, sa supravietuiasca cu 1.50 lei pe Kg?

In acelasi timp, in supermarket un kg de rosii se vindea cu 3 lei. Supermarketurile, cei mai mari retaileri de fructe si legume, ai deceniului, din tara noastra, au o politica orientata pe profit si  sunt pline de produse din import, de legume si fructe tratate in exces. Institutiile de control fac cu greu fata miilor de tone de fructe si legume care intra zilnic in tara noastra. Iar multe dintre ele sunt crescute cu pesticide peste limita admisa si de multe ori, acestea ajung la consumatori cu numele de produse romanesti. Dar nu, acestea nu sunt din fermele producatorilor romani. Aceste ferme sunt prea mici pentru ca lanturile de magazine sa-si piarda timpul cu ele. Si acum, dupa ani de preturi scazute, este probabil, ultimul cui batut in sicriu pentru aceste ferme.

“Daca fermierul este sarac, atunci intreaga tara este la fel de saraca.”

Ganditi-va ca acestia sunt oamenii care se trezesc la ora 5 dimineata in fiecare zi. Merg si dau de mancare la animale, mulg vacile si muncesc in gradina. Apoi, dupa micul dejun, isi incheie treburile gospodaresti si se indreapta spre oras pentru slujba lor zilnica de la 9 la 5. Ca apoi sa se intorca acasa pentru treburile de seara, iar a doua zi isi reiau rutina.

Din pacate, peste 85% din fermieri nu-si pot sustine familia, din punct de vedere financiar, fara a pune la socoteala veniturile externe, asta potrivit ultimelor studii.

Ceea ce a fost odata cea mai intalnita ocupatie la noi in tara, acum nu poate nici macar sa sustina o singura familie.

Stiati ca intr-un an obisnuit, producatorii de lapte primesc doar 25 de bani la fiecare leu cheltuit pe lapte?

Din cei 25 de bani, acestia trebuie sa plateasca hrana pentru animale, combustibilul care se tot scumpeste, forta de munca, echipamentele si alte datorii si rate pe care le au pentru utilajele respective. Ce le mai ramane pentru a-si hrani familia?

Am luat ca exemplu laptele, pe care il gasim la raft cu 4,5 lei litrul, acest pret este format 50% din TVA plus adaosul comerciantului, iar 50% se imparte intre procesator si fermier. Deci daca dumneavoastra gasiti laptele la raft cu 4 lei, 2 lei reprezinta TVA plus serviciile comerciantului, iar 2 lei se impart intre fermier si procesator pentru ca supermarketul pune la dispozitie spatiul, iar procesatorul plateste serviciul.

Va invitam sa va opriti la orice ferma mica sau mijlocie din Romania in timpul orelor de lucru si veti vedea ca nu veti gasi pe nimeni acasa. Cel mai adesea, fermierul trecut de varsta de pensionare, al carui copil a crescut si a parasit deja ferma pentru pasunile mai verzi din oras, e plecat la munca. Munceste ca sa-si permita sa-si intretina obiceiul.

Obiceiul lui? Agricultura.

In ciuda tuturor eforturilor depuse, acesti fermieri tot nu si-au putut permite sa se descurce sa traiasca fara un alt job. Peste cativa ani, dupa ce fermierul va fi lucrat pana in ultima sa zi (de cele mai multe ori in alte tari), tractoarele lui vor fi infasurate in buruieni, hambarele vor fi gramezi de lemn putrezit si cuie rasucite, iar casele vor sta vacante – prea putin intretinute si prea vechi ca sa mai poata fi vandute.

In cele din urma, o mega ferma va veni sa arda hambarul prabusit, sa darame casa cu buldozerul si sa incerce sa stoarca cateva banite de porumb peste mormantul viselor acestor fermieri, pana cand, la un moment dat si acestea vor ceda aceleiasi soarte.

Nu spun asta ca fiind pesimist. Este doar adevarul.

Putregaiul si descompunerea din sistemul nostru alimentar au luat o asemenea amploare incat, fara o interventie drastica, aceasta industrie va muri.

Ce facem atunci?

Potrivit studiilor, varsta medie a agricultorului roman este de 58 de ani, si aproape 31% din fermierii care inca isi desfasoara activitatea la ferma au peste 65 de ani. Oricine poate vedea ca demografia populatiei din agricultura este ingrozitoare. Nu obisnuia sa fie asa. Fermele idilice afisate pe etichetele produselor din supermarket au fost odata reale. Fermele familiale mici, diversificate, erau coloana vertebrala a tarii noastre.

 

Ce s-a intamplat? Cine e de vina pentru distrugerea unui intreg mod de viata? Pentru prabusirea Romaniei rurale?

Raspunsul – revolutia agrara a “tovarasului”. Nu chiar…

Ci mai degraba politica care interfereaza cu regulile naturale ale cererii si ofertei si incurajeaza fermierii sa „se extinda sau sa se lase de agricultura”. In plus, subventiile noastre guvernamentale pentru fermieri acorda prioritate cresterii marfurilor – produselor alimentare neperisabile care pot fi stocate pe termen nedefinit in cutii de cereale si tranzactionate pe piata mondiala pentru a spori PIB-ul natiunii noastre. Oferind astfel guvernului mai multa putere de imprumut pentru a elimina eventualele datorii ale acestuia din bugetele umflate si cheltuielile necontrolate. Cu cat privesti mai adanc, cu atat mai putred devine.

 

Ferma zilelor trecute – a batranului agricultor roman, cu gospodaria sa diversificata: de culturi agricole, de vaci, porci si pui – a fost inlocuita cu randuri nesfarsite de porumb si silozuri noi, stralucitoare care ies in evidenta la tara, ca niste catedrale care omagiaza “sfantul Porumb”.

Dar putregaiul s-a raspandit si la acestea acum. Pretul unei banite de porumb (15 kg) a fost de 7.5 lei in august 2009. In iunie 2018, o banita de porumb se vindea pentru 8 lei, in crestere cu doar 50 de bani fata de acum 9 ani. Fermierul care si-a plantat primul camp de porumb in 2009 se poate astepta la aceleasi preturi pentru porumbul sau si cand se va retrage. In tot acest timp, pretul semintelor, terenurilor, echipamentelor, ingrasamintelor si combustibilului a crescut exponential.

Este de necrezut. Este o insulta. E de-a dreptul strigator la cer.

Chiar si in momentul in care scriu, fermierii isi scot plantatoarele din depozit, isi pregatesc semintele, calibreaza pulverizatoarele si asteapta cu nerabdare sa se intoarca in camp. Cu toate acestea, previziunile privind productiile viitoare de cereale nu arata mai bine decat anul trecut si, din pacate, probabil ca vor iesi in pierdere dupa un an de munca.

Va invitam, cand mai iesiti din hibernare, plimbati-va pe un drum de tara si veti vedea casele abandonate, grajdurile prabusite si lanuri dupa lanuri de porumb si grau.

Dar, cand veti vedea standurile cu legume pe marginea drumului, opriti-va si cumparati ceva. Cumparati tot ce va puteti permite de la fermierii locali.

 

Stiati ca romanii consuma peste jumatate de milion de tone de legume din import, anual? Cine credeti ca are de castigat din asta?

 

Banul dvs. va avea un impact mai mare daca cumparati produse direct de la un producator local, decat daca le cumparati de la un supermarket. Puteti fi siguri de asta.

Din ce in ce mai multi fermieri incep sa vada scrisul pe perete si incearca sa se salveze. Ei se intorc la cultivarea legumelor in locul cerealelor si, mai important, comercializeaza acele alimente direct clientilor, in loc sa le vanda cu cativa bani la leu catre corporatiile multinationale de ambalare si procesare.

Fermierii sunt extrem de independenti si sunt indoctrinati cu mentalitatea „ridica-te singur de sireturi„, dar se pot ajuta doar partial. Noi ca si consumatori trebuie sa contribuim la salvarea acestora.

In loc de supermarket, cheltuieste banii pe Piata Fermierilor. Cumpara produse de la o cooperativa sau de la orice ferma. Cumparati alimentele direct de la producatori cat mai des posibil.

Nu numai ca aceste produse sunt mai sanatoase (si mai gustoase!) dar, astfel ajutam la restaurarea economiilor rurale si locale. Interventia radicala de care are nevoie agricultura noastra este aici si este de a elimina sistemul ieftin de produse alimentare globale care nu ajuta pe nimeni si ne dezamageste pe toti.

In schimb, optati pentru un sistem alimentar vibrant, local si durabil, construit pe relatia dintre agricultori si consumatori, fara ca guvernul si intermediarii sa fie in drum.

Like & Share

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *